Articol publicat in: Afaceri
Am să încep cu o mică paranteză, pentru că nu aş vrea să uit. Este ceea ce în engleză s-ar numi “tips” şi în română s-ar traduce, mai mult sau mai puţin fericit, “sfat”. Pentru antreprenori, directori de dezvoltare, manageri de marketing sau de comunicare, care s-ar putea ca într-o bună zi să îmi mulţumească pentru această recomandare. Dacă vreodată veţi avea nevoie să organizaţi un eveniment la care să aduceţi la aceeaşi masă cu dumneavoastră instituţiile bancare, nu ezitaţi să apelaţi la doamna Ghica. Bănci, IT&C, în fine, aria e mai largă… Cârcotaşilor care cred că mă regăsesc pe statul de plată de la Oxygen Servicii, le spun doar atât. După ratingul niculae, există doar doi oameni cu adevărat excepţionali în materie de organizare de evenimente, la ora asta, în România. Unul dintre ei este Ileana Ghica. În materie de relaţii în zona financiar-bancară, este imbatabilă. Şi ca să nu existe dubii, celălalt profesionist de excepţie este doamna Liliana Munteanu, ex-Forum Invest.
Să revenim la oile noastre. Aşadar băncile şi IMM s-au găsit la aceeaşi masă. Subiectul? Relansarea creditării IMM. Mărturisesc că m-am prezentat la acest eveniment cu un bagaj considerabil de rezerve. După cum ştiţi, părerea mea despre multinaţionale şi despre sistemul bancar nu este una strălucită. Dimpotrivă, în ultima perioadă, am fost extrem de critic la adresa lor. [Pe scurt, le imput acestora nepermis de slaba implicare în dezvoltarea economiei naţionale. Multinaţionale ori ba, până la urmă aici îşi realizează profiturile.] Eram curios să iau pulsul pieţei, ca să spun aşa, având, trebuie să mărturisesc, îndoieli serioase cu privire la deschiderea sistemului bancar faţă de creditarea IMM.
Ce să vezi? În primul rând, discursul guvernatorului, de mare bun simţ, a ridicat din start ştacheta aşteptărilor mele. Mugur Isărescu a afirmat răspicat că băncile trebuie să ia serios în consideraţie finanţarea corporaţiilor şi a IMM, deoarece creditarea populaţiei nu mai este o opţiune. S-a ajuns foarte aproape de nivelul maxim pe care îl permite puterea de cumpărare a românilor. Ăştia suntem, şi atât ne putem îndatora, cu alte cuvinte. Statul rămâne un client fidel, numai că nu este suficient. Ghiciţi ce? În condiţiile astea, băncile nu vor putea să îşi justifice costurile reţelelor!! În opinia sa, sistemul bancar trebuie să facă mai mult pentru potenţialii clienţi din zona antreprenorială, inclusiv prin a da credite IMM. Din alocuţiunea lui Isărescu nu au lipsit nici observaţiile pertinente cu privire la autorităţile statului, invitate de acesta să mai reducă din birocraţie şi să fie mai zgârcite la capitolul controale.
Guvernatorul BNR consideră că economia naţională va creşte, dar nu va mai creşte bazat pe consum. În opinia sa, motoarele de creştere ar putea fi producţia şi exporturile. Isărescu a lăsat să se înţeleagă că, înainte de a simţi cu toţii în buzunare că economia s-a însănătoşit, vor exista insule de bunăstare în acele sectoare unde se va produce valoare adăugată ridicată. Ceea ce are sens. Numai că eu nu cred într-o revenire rapidă a economiei. Mai curând cred că vom mai agoniza aşa, la limita prăpastiei, până undeva spre alegeri, când se vor da drumul la robineţi, din motive electorale . Mă refer la cei din bugetul de stat, de data asta. Nu sunt deloc optimist cu privire la isteţimea ministeriabililor în a gestiona actuala criză!
Ok. De la vorbă, la faptă, e cale lungă. Nu ar fi prima dată când spusele guvernatorului s-au izbit de zidul indiferenţei autorităţilor sau a mediului bancar. Numai că, trebuie să vă spun că de data asta am remarcat o reală preocupare din partea băncilor. Premiante sunt, cum era de aşteptat, cele cu capital autohton, mult mai conectate la mediul economic naţional, pentru că nu au/aveau în spate linii de finanţare de la firmele mamă. M-a impresionat în mod plăcut iniţiativa Băncii Transilvania: Clubul IMM. O lovitură magistrală în materie de poziţionare, care cu greu va putea fi reeditată de altă instituţie bancară. Cei de la BT împreună cu Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM) au dezvoltat împreună un produs “gata garantat” (acoperă 80% din valoarea creditului). Această linie de credit este destinată nevoilor de capital de lucru, incluzând plăţile pentru furnizori, utilităţi, salarii, precum şi cele pentru achitarea datoriilor, inclusiv a datoriilor la bugetul de stat. De asemenea, linia de credit poate fi utilizată şi pentru refinanţarea creditelor pentru nevoi de capital de lucru. Găsiţi pe site-ul BT informaţiile care vă sunt necesare. Asta pe lângă consultanţa consistentă pe care o acordă IMM înrolate în club şi pe lângă alte produse precum cele cu analiză simplificată, creditul 1 oră investiţii, credit rapid fără garanţii, sau cele de nişă, pentru medici. A mai fost o bancă care m-a impresionat prin deschiderea şi interesul acordat creditării IMM: CEC Bank. Cei de la CEC Bank par extrem, extrem de interesaţi la rândul lor de IMM şi, de asemenea, mi-au părut preocupaţi în mod deosebit de sprijinirea agricultorilor care vor să acceseze fondurile europene . Potrivit Mihaelei Popa, vicepreşedintele instituţiei, din 13.000 de credite acordate de CEC Bank anul trecut, 11.000 erau în agricultură. Sector în care, culmea, nu înregistrează credite neperformante . Pentru cei interesaţi găsiţi de asemenea pe site-ul lor foarte multe informaţii.
Însă dincolo de informaţiile punctuale, ceea ce contează cu adevărat, este determinarea pe care am remarcat-o la nivelul conducerii băncilor respective, de a se implica cu adevărat în creditarea IMM. De fapt, asta mi-a plăcut în mod deosebit la cele două bănci. Spre deosebire de autosuficienţa cu care ne-au obişnuit bancherii, reprezentanţii BT şi CEC chiar păreau de acolo, de lângă clientul antreprenor. Şi era clar că sunt chitiţi să le câştige încrederea, şi că fac tot ce le stă în putinţă pentru a-i avea drept clienţi. De pildă spre surprinderea mea, am găsit printre condiţiile de eligibilitate inclusiv sintagma “scăderea cu maximum 25% a cifrei de afaceri”! Merită cel puţin să îi aveţi în vizor, când veţi face următorul studiu de piaţă comparativ, cu privire la oferta bancară în materie.
Câteva cifre pe care poate nu le ştiaţi
Ştiu că o să lungească acest post, dar nu mă pot abţine să vă ofer şi nişte cifre. Poate vă vor fi de folos în strategiile de business viitoare sau, de ce nu, ca “muniţie” în activitatea de lobby/comunicare cu autorităţile.
[Înainte de asta, mai fac o scurtă paranteză. Vă invit să nu pierdeţi nicio ocazie de a-l asculta pe Aurel Şaramet, preşedintele FNGCIMM. Veţi avea surpriza plăcută să întâlniţi o personalitate marcantă, un om dintr-o bucată care spune lucrurilor pe nume şi care este pe deasupra un fin cunoscător al realităţilor IMM şi al relaţiilor acestora cu lumea bancară. În conferinţa despre care vă vorbesc, Aurel Şaramet a pledat pentru înfiinţarea unor fonduri de risc. Chestiune care nu înţeleg de ce nu se află în topul listei de priorităţi a patronatelor şi a asociaţiilor ce reprezintă chipurile IMM!?!]
So, potrivit studiilor interne ale FNGCIMM, în România există doar 16.500 de IMM cu o cifră de afaceri ce depăşeşte 1,2 milioane euro!!! 90% din numărul total al IMM sunt companii foarte mici.
Faţă de media europeană, de 60%-70%, doar 15% dintre IMM autohtone se finanţează prin băncile comerciale.
În condiţiile de mai sus, devine oarecum paradoxal faptul că, faţă de media europeană de 58%, IMM contribuie cu 41,5% la formarea valorii adăugate. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ar creşte ponderea finanţării bancare… Am depăşi media europeană? Depinde de cât de mari sunt în fapt finanţările alternative, de tipul credit-furnizor, de pildă.
FNGCIMM a oferit garanţii de 490 de milioane euro în 2010, cu 26% mai mult decât în 2009. Fapt de natură să conducă la facilitarea obţinerii unor credite bancare în sumă de 950-980 de milioane euro. Totuşi, puţine dintre acestea au fost destinate investiţiilor, ceea ce spune multe despre sănătatea financiară a mediului de afaceri românesc.
FNGCIMM a plătit în ultimii doi ani aproximativ 45 de milioane de euro către bănci, în contul IMM care nu şi-au putut achita datoriile.
Potrivit INS, doar 13% dintre IMM au planuri pe 3-5 ani. Şi numai 24% dintre ele au contracte cu colaboratori/consultanţi externi.
Ionuţ Dumitru de la Raiffeisen a răsturnat un mit. Din cele 60.000 de companii [doar!] care au dispărut în 2009 faţă de 2008, numai 20.000 şi-au cerut insolvenţa. Restul nu aveau activitate. Adică, impozitul “forfetar” şi „binefacerile” crizei au închis 20.000 de companii.
Veronica Toncea, preşedintele Fondului de Garantare a Creditului Rural a precizat că 80% din portofoliul de garanţii acordate de Fond reprezintă contracte derulate de doar trei bănci: CEC Bank, BCR şi BRD.
5
